Pentru o interpretare corectă a simptomelor abdominale și pelvine este necesar să stabilim zona afectată de durere!

Abdomenul este o zona a corpului care se afla intre torace si pelvis, inclusiv organele interne precum stomacul, ficatul, intestinele si rinichii. Pelvisul este o structura osificata care se afla la baza trunchiului si care sustine organele genitale, tractul urinar si tractul intestinal. In general, abdomenul se refera la regiunea din jurul organelor interne, in timp ce pelvisul se refera la structura osificata care sustine aceste organe.

Abdomen

Partea inferioara a trunchiului, continand cea mai mare parte a viscerelor aparatului digestiv si a aparatului urinar. Continutul abdominal este invelit intr-un sac conjunctiv: peritoneul. Cavitatea abdominala se imparte pe doua niveluri. Etajul superior cuprinde ficatul, caile biliare, pediculul hepatic, duodenul, pancreasul, stomacul si splina. Etajul inferior cuprinde intestinul gros, intestinul subtire (jejunul si ileonul) si apendicele. O parte a colonului si rectul se gasesc in bazinul mic, subdiviziune a etajului inferior limitata prin arcul osos al centurii pelviene (sacrumul si osul iliac). Acesta mai contine, la barbat, vezica urinara, ansa sigmoida si ansele subtiri; la femeie, vezica urinara, uterul, trompele si ovarele.

Examinari  – Palparea abdominala permite examinarea ficatului, splinei, uterului, vezicii urinare, detectarea anumitor tumori, perceperea unei distensii gazoase (meteorism) sau a unei efuziuni peritoneale (ascita). Explorarea elinica a continutului abdominal mai poate face apel si la tuseul rectal, asociat cu tuseul vaginal la femeie. Mijloacele de explorare a abdomenului, luate in ordinea crescanda a complexitatii lor, sunt: ecografia abdominala, rezonanta magnetica (IRM sau altfel denumita RMN) de abdomen nativ sau cu substanta de contrast.

Patologie – Peretele abdominal poate comporta zone de mai mica rezistenta, care stau la originea herniilor: canalul inghinal, ombilicul etc. Insusi peretele abdominal, in afara organelor, poate fi sediul unor contuzii sau unor plagi o contuzie poate provoca o leziune mai mult sau mai putin importanta a unui organ intern plin: ficat, splina, pancreas, cu risc de hemoragie interna in cazul primelor doua organe, de pancreatita in cazul ultimului organ. O contuzie atrage adesea dupa sine si o smulgere vasculara, sursa de hemoragie, si spargerea unui organ intern cavitar, ceea ce provoaca o peritonita. Cele doua leziuni pot fi asociate. Semnele unei hemoragii interne sau ale unei peritonite determina interventia de urgenta. O plaga poate sa nu lezeze decat peretele abdominal sau sa fie penetranta, adica transfixianta (sa comporte o intrare si o iesire). Orice plaga penetranta necesita conditii operatorii perfecte. Tratamentul in cazul unei plagi abdominale se bazeaza pe doua principii corectarea socului si sangerarii printr-o reanimare rapida si explorarea chirurgicala completa a cavitatii abdominale.

Pelvis

Parte inferioara a bazinului osos. pelvisul este limitat lateral de partea inferioara a oaselor iliace, in spate de sacrum si de coccis, iar in fata de pubis. pelvisul contine organele pelviene, cele ale aparatului genital si urinar, precum si partea terminala a intestinului gros (colonul pelvian sau sigmoid) si rectul.
Pelvisul poate fi sediul unor anomalii anatomice (stenoza, asimetrie), al unor fracturi sau al unor tumori osoase.
Sinonim: micul bazin.

Mijloacele de explorare ale pelvisului, luate in ordinea crescanda a complexitatii lor, sunt: ecografia pelvina, rezonanta magnetica de pelvis nativ sau cu substanta de contrast.