Cu sau fără substanța de contrast?

Când un medic trebuie să înțeleagă ce se întâmplă în interiorul corpului nostru, adesea solicită ca pacientul să fie supus unui examen imagistic. Examenele imagistice, cum ar fi raze X , ultrasunete , tomografie computerizată (CT) , rezonanță magnetică (RMN) și fluoroscopia sunt selectate pe baza capacității lor de a afișa informații specifice despre structurile din organism. Materialele de contrast, cunoscute și ca agenți de contrast sau medii de contrast, sunt folosite pentru a îmbunătăți valoarea diagnostică a acestor examene imagistice.

Materialele de contrast nu sunt coloranți care decolorează permanent organele interne. Sunt substanțe care schimbă temporar modul în care razele X sau alte instrumente imagistice interacționează cu corpul. Materialele discutate în acest articol nu produc radiații.

Când sunt introduse în corp înainte de un examen imagistic, materialele de contrast fac ca anumite structuri sau țesuturi din corp să pară diferite pe imagini decât ar fi dacă nu ar fi fost administrat niciun material de contrast. Materialele de contrast ajută la distingerea sau „contrasta” zonelor selectate ale corpului de țesutul din jur. Acest lucru ajută medicii să diagnosticheze afecțiunile medicale prin îmbunătățirea vizibilității anumitor organe, vase de sânge sau țesuturi.

Materialele de contrast intră în organism într-unul din mai multe moduri. Acestea pot fi:

• înghițit (luat pe gură sau pe cale orală)
• administrat prin clismă (administrată pe cale rectală)
• injectat într-un vas de sânge (venă sau arteră; denumit și administrat intravenos sau intra-arterial)
• injectat în spațiile din interiorul corpului

În urma unui examen imagistic cu material de contrast, materialul este absorbit de organism sau eliminat prin urină sau intestine.

Există mai multe tipuri de materiale de contrast:

• Compușii pe bază de iod și sulfat de bariu  sunt utilizați în examenele imagistice cu raze X și tomografie computerizată (CT).

Înainte de orice examen imagistic cu raze X, femeile trebuie să-și informeze întotdeauna medicul sau personalul medical  dacă există vreo posibilitate ca acestea să fie însărcinate. Multe teste imagistice și administrări de substanțe de contrast sunt evitate în timpul sarcinii pentru a minimiza riscul pentru copil.

Pentru imagistica CT, nu se știe că substanțele de contrast iodate prezintă un risc semnificativ pentru mamă sau copil. Dacă aveți îngrijorări, puteți vorbi cu radiologul pentru a înțelege potențialele riscuri și beneficii ale scanării cu contrast.

Pentru imagistica RMN, administrarea de substanțe de contrast cu gadoliniu este de obicei evitată din cauza riscului necunoscut pentru copil. Cu toate acestea, poate fi utilizat atunci când informațiile critice pot fi obținute numai cu utilizarea agentului de contrast pe bază de gadoliniu.

Material de contrast intravenos (iod și gadoliniu) și alăptare:

Producătorii de contrast intravenos oferă instrucțiuni speciale pentru mamele care alăptează. Ei sfătuiesc ca mamele să nu-și alăpteze bebelușii timp de 24 până la 48 de ore după administrarea substanței de contrast.

Dacă mama rămâne îngrijorată cu privire la eventualele efecte negative, ar trebui să i se ofere posibilitatea de a lua o decizie informată dacă să continue sau să se abțină temporar de la alăptare după ce a primit un mediu de contrast cu gadoliniu. Dacă mama dorește acest lucru, ea se poate abține de la alăptare timp de 24 de ore cu expresie activă și eliminarea laptelui matern de la ambii sâni în acea perioadă. În așteptarea acestui lucru, ea poate dori să folosească o pompă de sân pentru a obține lapte înainte de studiul de contrast pentru a hrăni copilul în perioada de 24 de ore după examinare.”

Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați Ghidul Societatii de radiologie si imagistica medicala din Romania (se deschide într-o filă nouă)și referințele sale pe site-ul www.srimr.ro